In clasa I am invatat sa numar, sa scad si sa inmultesc, mi se parea folositor cand trebuia sa cumpar produse folosind bani din frunze (cand ne jucam si eram mici), Tabla inmultirii am invatat in clasa a II-a, destul de greu pentru ca a fost mecanic, abia ulterior m-am prins ca pot sa aflu cate patratele sunt pe o foaie sau cum sa calculez ce cantitate de ceva este in ceva numarand doar doua randuri (in caz ca sunt identice toate obiectele), vedeam cum erau oameni care numarau bucata cu bucata si eu numaram doar cele doua dimensiuni si era mult mai rapid. Inca mai incurc inmultirea intre cifrele dintre 6 si 8. E e buna inmultirea ca poti sa o folosesti cu adunarea sau scaderea si sa faci inmultiri complicate doar mental sa zicem de ex. ca am de facut 44 X 21, fac mental 44 X 20 si obtin 880 dupa care adun ultimul 44 care l-am scos si obtin 924, daca era X 42 atunci adunam inca 88, zic astea pentru ca mi-as fi dorit ca in copilarie la matematica, sa invat la ce ma ajuta, cum sa fac sa fie mai usor de calculat si cat mai logic cu putinta.
Teorema lui Pitagora o folosesc destul de des, pentru calcularea cu aproximatie a unui design, a unui cotet, a unei distante ori a unei forme, de asemenea ajuta si ariile dar din fericire le gasesti online cand ai nevoie de una mai speciala.
Imi placea matematica, era logica, nu puteam sa primesc de la profesori 10, la ascultat, chiar daca nu greseam cu nimic si nici la o intrebare, si chiar ceream explicatii. Tot 9 primeam, imi doream lucrari de control ca acolo era tot timpul 10, sau 9.50 daca nimeream raspunsul prin alta metoda, pentru ca ce e scris ramane scris.
Toate astea pana in clasa a VI-a, atunci am inceput la o scoala care facea materia de clasa a VIII-a in a VI-a, eu nu facusem fractiile si nu intelegeam nimic, am luat o singura ora de meditatii (singura din toata viata) si am inteles cat de cat fractiile, abia am luat media 5, dupa ce in semestrul imediat anterior am avut cel putin 9.
Dupa ce am fost iar transferat (cam de 9 ori intre clasele I - VIII), am devenit plictisit si la ore desenam sau faceam probleme mai grele, chiar daca am ratat intre timp fractiile si aici, eu le stiam dupa ora de meditatii, am luat media 7 sau 8 in semestrul 2 iar in anul urmator 9 sau 10 pe ambele semestre si premiul I.
Tot timpul m-a lovit matematica (mai degraba sistemul si alegerile profesorilor), era sa nu imi mai placa, chiar daca stiam si intelegeam ca matematica e logica si sigura, altii te pot face sa o urasti pur si simplu. E singura materie in care (test scris) nu conteaza subiectivitatea profesorului (in sensul ca te depuncteaza, desi mi se pare ironic cand mergi cu lucrarea la profesor si ii zici ca ti-a gresit nota).
Am fost admis la Liceul de Arta (plastica - daca are importanta), acolo la primul test sa vada nivelul nostru profesorul ne-a dat un test super complex, greu si lung intr-un timp foarte scurt (cred ca la testele nationale am luat 8,81, voi corecta cand o sa gasesc confirmarea). Testul mi s-a parut genial prin concept, adica aveai 12 subiecte, fiecare raspuns corect insemna un punct, si primeai unul din oficiu, eram in prima banca si completam si eu testul, spre sfarsitul orei, striga profesorul dintr-o data: Pixul jos, eu nu l-am pus ca mai aveam de scris = 1 (raspuns corect, in total 3 linii) la problema 11, de 12 nu am avut timp in 40 minute, luandu-le pe rand si mi s-au pus lucrarile din spate pe masa si profesorul a zis ca imi da 1 ca am copiat, am crezut ca glumeste. Adica ma uitasem in spate la un momentat si majoritatea se uitau pe pereti, iar daca as fi vrut sa copiez nu cred ca m-as fi asezat in prima banca, randul din mijloc.
Vin rezultatele, cea mai mare nota a fost 7, deci 6 + 1 din oficiu, profesorul a zis ca le trece in catalog si Mos Nicolae le tripleaza in asa fel incat prima sa fie 10, si asa 7 devine 10, la mine era nota 1, evident era singura lucrare cu toate paginile scrise (4), si am luat si 1 in catalog ca la copii rai nu vine mosu`. Degeaba i-am zis domnului profesor sa ma asculte la tabla sau sa imi dea test mai greu sa vada ca stiu tot ce am scris si nu am copiat nimic, a ramas ferm pe pozitie si la fel si eu cu nota. Partea proasta nu e ca am luat 1 si meritam vreo 12 fara triplare (11 + 1 din oficiu), e parte proasta ca ceilalti profesori ma intrebau ce e cu 1 cand ma ascultau si ziceau si "meriti 10 sti subiectul dar iti dau doar 9 ca ai luat 1 la matematica", chiar toate profesoarele ma intrebau, ce e cu el si trebuia sa ma explic, si in a IX-a la fiecare ascultare am fost devantajat in caz ca eram intre 8 si 9, primeam nota mai mica, cu toate astea am avut medii peste 9 la cele care nu implica abilitati practice. La matematica am incheiat primul semestru cu 7 si cam asa si in semestrul II, atunci am inceput sa lipsesc si cum Matematica era a 2-a trebuia sa lipsesc si la prima ora, ca altfel vedea proful ca chiulesc :)), din fericire era liceu vocational si aveam doar 2 ore pe saptamana, doua ore groaznice pentru mine (daca mai ajungeam la ore) pentru ca lipsind la unele ore (pierzand interesul) am pierdut logaritmii, combinatii si altele, chiar sunt la nivel de clasa a VIII-a cu matematica.
Cred ca singura nota de 1 care a fost in catalog la numele meu, m-a schimbat in ceea ce sunt, am invatat ce inseamna dedlineul destul de dureros, si am invatat ca viata e nedreapta si cu cei buni, asa ca a inceput sa nu ma mai intereseze sa fiu un sclav sclipitor (poreclit Einsten prin liceu, geniu inainte) si am inceput sa fiu eu ce imi place mie fara sa fiu in competitie cu altii, am inceput sa imi fiu pe plac mie si nu in competitie cu mine.
Matematica e folositoare, ar trebui facuta in joaca, sunt multe lucruri care te pot ajuta in viata dar si multele (astea pe care se pune accent ca nu prea le intelege nimeni) de care nu ai nevoie.
O alta faza memorabila a fost la ora de dirigintie, unde m-a facut domnisoara diriginte tampit si aproape toata clasa, aici am invatat ca adevarul nu inseamna tot una cu parerea personala sau acceptarea ori votul majoritatii.
Se propune ideea ca toti colegii sa imparta cadouri intre ei, fiind 29, prin metoda: unul ii face cadou altuia pe care il extrage din urna cu biletele, se porneste discutia ca 29 e un numar impar si prin urmare cineva nu trebuie sa intre in tragerea la sorti (chiar daca ai tras biletul tau il puneai inapoi), si se argumenteaza ca 29 nu se imparte la 2, singurul coleg cu care m-am imbrancit in liceu era facut de toata clasa in toate felurile ca a zis ca se pot face cadouri si in 29 daca nu dai la aceeasi persoana cadoul in mod reciproc. Toti il faceau in toate felurile (tipic ca la orele relaxante de dirigentie), iar eu intelegand primul ca are dreptate dar tot avand cea mai mare boala pe el, nu l-am atacat sau ceva si m-am aplecat sa stau pe banca indiferent si ne-a pus sa votam daca are dreptate omul (sa ridicam mana), inafara de el si de mine toti au ridicat mana ca greseste si ca nu are dreptate, in felul asta am fost desconspirat de majoritate ca nu le impartasesc ideea si au inceput sa ma improaste pe mine cu vorbe, ca tin cu cineva care mi-e dusman, ca 29 nu se imparte la doi ca sunt tampit, degeaba ma chinuiam sa explic, chiar am facut 5 bucatele de hartie si le-am mototolit apoi le-am pus pe masa si am zis ca daca iau 5, raman 0, adica fiecare din cei 5 elevi face cadou la cate unul ramane 0, si am zis ca pot adauga oricate bilerele ca toate cadourile se impart, ziceam ca sunt 29 de elevi si 29 de cadouri care trebuie date la 29 copii, deci totul se scade si la sfarsit fiecare da un cadou, si primeste unul.
Salvarea mea, a fost ca a trecut pe langa sala si l-au vazut colegii pe profesorul de TIC (tehnologia informatiei si a comunicarii), a facut ceva matematica la liceu si facultate, asa ca l-au invitat sa demonstreze la tabla cine are dreptate, profesorul coplesit de atatea pareri impotriva a 2, s-a pus si a facut un calcul folosind combinatii, ca sa ajunga tot la raspunsul ca (acum eu inamicul numarul 1 al clasei), aveam dreptate, desi din punctul meu de vedere putea sa fie facuta o simpla scadere (si eu initial m-am gandit la cadou in sir si m-am gandit ca nu conteaza ordinea ci conteaza ca e accelasi sir).
La urmatoarea ora de dirigintie, mi-a cerut scuze doamna diriginta, de fata cu toata clasa, ca m-a facut tampit (nu ca nu as fi, dar nu in aceea situatie). In incheiere vreau sa va spun, ca asta e frumos la matematica si adevar, nu conteaza parerea ta si daca esti de acord ele.
frumoasa, logica, foarte utila - matematica. de la regula de 3 simpla la teorema lui pitagora, de la arii (cum poti face altfel calculul estimativ la cantitatea de lavabila care-ti trebuie pentru o camera?) la volume (ce soba-mi e necesara pentru living?), de la calculele in gand la circumferinta cercului (ia sa vedem cate borduri ne trebuie pentru rond...). cand vad pe cineva ca nu se descurca macar cu aste chestii elementare, mai ca mi-e mila de el.
RăspundețiȘtergere